In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt numai 400 de locuri. Cine intarzie trebuie sa stea in picioare. Ar fi bine si in Romania!!! (By: legalaxia9)
Legalaxia9 comenteaza pe un alt blog despre organizarea politica in Regatul Unit, comentariu care merita citit. Sunt convins ca multi dintre dvs. cunosc aceste amanunte si nu strica sa verificati daca e scris corect.
Primul element asupra căreia trebuie reflectat în realizare profilului de ţară al Regatului Unit este „flexibilitatea constituţională”, apelând la acest concept folosit de Lijphart în prezentarea modelului Westminster în Regatul Unit. Constituţia UK este caracterizată ca o Constituţie nescrisă, însă cel mai bine descrisă ca „parţial scrisă şi în totalitate necodată”[5]. Ea, aşa cum precizează şi Lijphart, oferă posibilitatea Parlamentului de a o modifica la fel de uşor ca pe orice altă lege, cu o majoritate simplă şi nu cu supermajorităţi şi reprezintă de altfel şi absenţa controlului constituţional, cea de-a noua caracteristică a modelului Westminster. Există însă două principii de bază ale Constituţiei britanice: statul de drept sau domnia legii şi supremaţia Parlamentului.
Statul de drept garantează că drepturile individuale sunt determinate prin lege şi nu de comportamentul arbitrar al autorităţilor, că nu poate exista pedeapsă dacă nu e prin decizie judecătorească şi că fiecare, indiferent de poziţia în societate este subiect al legii. Totuşi, critica acestui principiu poate fi că libertăţile individuale depind de el.
Constituţia britanică este derivată din legi normative, exemplu Actul de Unificare din 1707, Actul Comunităţilor Europene din 1972 şi dintr-un set de convenţii, înţelegeri nescrise şi obiceiuri, respectate fără a fi scrise, exemplu fiind convenţia ca monarhul să semneze actele parlamentului după ce trec de ambele camere şi convenţia ca guvernul să demisioneze după un vot de blam, de neîncredere.
Autoritatea constituţională este conferită şi de Prerogativele Regale şi de suveranitatea Parlamentului, ce poate sa dea orice lege şi nu există o instanţă naţională mai înaltă care să conteste decizia lui. Totuşi, suveranitatea Parlamentului poate fi limitată de calitatea de membru al Uniunii Europene al UK, ţinând cont de faptul că orice lege de la nivel european este considerată superioară legilor ordinare şi este protejată de o curte constituţională înaltă, Curtea Europeană de Justiţie[6].
Chiar înainte de a discuta despre tipul de regim, sistemul de partide sau de tipul de cabinet caracteristice Regatului Unit, este util să facem referire la aceste elemente pentru a explica că suveranitatea Parlamentului este „condiţionată” de alţii factori externi: grupurile de interese, agenda publică, atenţia guvernului faţă de opinia publică, factori care sunt caracteristici unei democraţii reprezentative, aşa cum este şi Regatul Unit. Suveranitatea Parlamentului reiese din posibilitatea acestuia de a vota legi, iar în condiţia în care guvernul are majoritate în Parlament, UK fiind un sistem parlamentar de guvernământ şi monarhie, în care, în prezent rolul monarhului este mai mult unul ceremonial iar prerogativele regale dau o putere considerabilă miniştrilor din guvernm, ca reprezentanţi ai Reginei, el poate trece orice lege doreşte fără mari dificultăţi. Însă, alegerile generale din 5 în 5 ani, limitează acţiunile acestuia, el fiind condiţionat să ţină cont de faptul că, acţiunile sale se vor reflecta în votul populaţiei, iar interesele grupurilor de interese sunt luate în considerare şi influenţează agenda guvernmului, chiar dacă acest lucru nu este recunoscut în mod public.
Constituţia unei ţări reglementează forma, puterile şi funcţiile instituţiilor statului şi relaţiile dintre aceastea, iar consecinţele unei Constituţii nescrise în cadrul unui stat trebuie clar delimitate înainte de a vorbi despre celelalte elemente specifice petru a trasa limitele în care este exercitată puterea politică.
Legalaxia9 comenteaza pe un alt blog despre organizarea politica in Regatul Unit, comentariu care merita citit. Sunt convins ca multi dintre dvs. cunosc aceste amanunte si nu strica sa verificati daca e scris corect.
Primul element asupra căreia trebuie reflectat în realizare profilului de ţară al Regatului Unit este „flexibilitatea constituţională”, apelând la acest concept folosit de Lijphart în prezentarea modelului Westminster în Regatul Unit. Constituţia UK este caracterizată ca o Constituţie nescrisă, însă cel mai bine descrisă ca „parţial scrisă şi în totalitate necodată”[5]. Ea, aşa cum precizează şi Lijphart, oferă posibilitatea Parlamentului de a o modifica la fel de uşor ca pe orice altă lege, cu o majoritate simplă şi nu cu supermajorităţi şi reprezintă de altfel şi absenţa controlului constituţional, cea de-a noua caracteristică a modelului Westminster. Există însă două principii de bază ale Constituţiei britanice: statul de drept sau domnia legii şi supremaţia Parlamentului.
Statul de drept garantează că drepturile individuale sunt determinate prin lege şi nu de comportamentul arbitrar al autorităţilor, că nu poate exista pedeapsă dacă nu e prin decizie judecătorească şi că fiecare, indiferent de poziţia în societate este subiect al legii. Totuşi, critica acestui principiu poate fi că libertăţile individuale depind de el.
Constituţia britanică este derivată din legi normative, exemplu Actul de Unificare din 1707, Actul Comunităţilor Europene din 1972 şi dintr-un set de convenţii, înţelegeri nescrise şi obiceiuri, respectate fără a fi scrise, exemplu fiind convenţia ca monarhul să semneze actele parlamentului după ce trec de ambele camere şi convenţia ca guvernul să demisioneze după un vot de blam, de neîncredere.
Autoritatea constituţională este conferită şi de Prerogativele Regale şi de suveranitatea Parlamentului, ce poate sa dea orice lege şi nu există o instanţă naţională mai înaltă care să conteste decizia lui. Totuşi, suveranitatea Parlamentului poate fi limitată de calitatea de membru al Uniunii Europene al UK, ţinând cont de faptul că orice lege de la nivel european este considerată superioară legilor ordinare şi este protejată de o curte constituţională înaltă, Curtea Europeană de Justiţie[6].
Chiar înainte de a discuta despre tipul de regim, sistemul de partide sau de tipul de cabinet caracteristice Regatului Unit, este util să facem referire la aceste elemente pentru a explica că suveranitatea Parlamentului este „condiţionată” de alţii factori externi: grupurile de interese, agenda publică, atenţia guvernului faţă de opinia publică, factori care sunt caracteristici unei democraţii reprezentative, aşa cum este şi Regatul Unit. Suveranitatea Parlamentului reiese din posibilitatea acestuia de a vota legi, iar în condiţia în care guvernul are majoritate în Parlament, UK fiind un sistem parlamentar de guvernământ şi monarhie, în care, în prezent rolul monarhului este mai mult unul ceremonial iar prerogativele regale dau o putere considerabilă miniştrilor din guvernm, ca reprezentanţi ai Reginei, el poate trece orice lege doreşte fără mari dificultăţi. Însă, alegerile generale din 5 în 5 ani, limitează acţiunile acestuia, el fiind condiţionat să ţină cont de faptul că, acţiunile sale se vor reflecta în votul populaţiei, iar interesele grupurilor de interese sunt luate în considerare şi influenţează agenda guvernmului, chiar dacă acest lucru nu este recunoscut în mod public.
Constituţia unei ţări reglementează forma, puterile şi funcţiile instituţiilor statului şi relaţiile dintre aceastea, iar consecinţele unei Constituţii nescrise în cadrul unui stat trebuie clar delimitate înainte de a vorbi despre celelalte elemente specifice petru a trasa limitele în care este exercitată puterea politică.
Comentarii