Recent am citit opinia unui jurnalist cu privire la statutul unui senator. Nu detaliez pentru ca esența problemei nu constă în detalii. Articolul face referire la poziția unui senator (cu multe mandate, este adevarat) plecând cu știrea de la faptul că s-a schimbat fotoliul în biroul senatorial și apoi trece în zona manipulări afirmând ca acest scaun senatorial nu se mai clatină. Este o situație tot mai generală prin care jurnalismul din România, fără etică de multe ori, confundă ”alesul” cu ”numitul” în postul de demnitar. Democrația există prin faptul că trebuie să acceptăm voința majorității, chiar dacă soluția impusă de cei mulți nu ne convine. Așadar trebuie sa acceptăm fără comentarii răutăcioase și manipulatori ”alesul” (senator, deputat, președinte CJ sau RO, consilieri locali). Într-o altă situație se regăsesc persoanele numite pe funcții, persoane care nu întrunesc validarea prin vot ci prin numărul de afișe lipite. Socot că România intra în normalitate atunci când ”alesul” e...
"La inceput a fost cuvantul!" Un inalt ierarh, Nicolae MLADIN, la un examen a gasit in amvon un bilet pe care trebuia sa fie scris subiectul de examen, dar biletul era in alb [blank]. A luat biletul si a cuvantat "Din nimic a facut Dumnezeu LUMEA!"