17 mai 2015

Sarcina probei in penal

In Codul de procedură penală se apreciază  în Art. 99 - Sarcina probei
(1) În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.
(2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
(3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul şi părţile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.

Observăm că în ultima vreme persoanele cercetate care trebuie să își dovedească nevinovăția din arest. Arestul preventiv nu mai este o masură excepțională ci devine o procedură clasică chiar cotidiană. Se observă cu ochiul liber o deformație pe care o suferă magistrații procurori și o ură impotriva a tot și a toate (suspiciuni tot timpul). Sigur că suspiciunea face parte din obiectul muncii de anchetă, dar de la a fi un instrument de lucru la a fi un mod de viață e CALE LUNGĂ. Cum să arestezi ”preventiv” pe toată lumea care a căzut pradă unor delațiuni nedovedite (forțate, sau subiective uneori). Să nu uităm că și Elena Ceaușescu, cerea proba afirmațiilor, probă ce nu a apărut nici după 25 de ani. Probabil atunci, in condiții complexe sociale si politice, s-a inversat sarcina probei in cercetarea penală. Ceaușescu arestat fiind trebuia să dovedească morții puși in sarcină. După  25 de ani, proba faptelor penale de către procuror se rezumă la fisiere audio video și la delațiune. Noi vorbim cu semenii nostri tot timpul, orice, fără să consțientizăm că o glumă, un banc, un gand poate sa ne incrimineze ca pe vremea naziștilor sau/si a sovieticilor. Cine spală onoarea și imaginea acestor persoane arestate pe discuții telefonice sau pe delatiuni dacă se dovedește că nu sunt vinovate, in finalul priocesului penal? Sunt si cazuri multe care au la baza probe consistente, nu numai probe bazate pe presiunea mediatica. În aceste cazuri persoanele care sunt găsite de judecător vinovate sunt condamnate pentru fapte. Cine dă dreptul mecanismului de justiției să distrugă imaginea publică și drepturile fundamentale ale unei persoane cercetate, condamnate și care plătește pentru faptele sale cu privare de drepturi si libertate. A fi discreditat în societate prin mass media de către instrumentele judiciare și de ordine a statului de drept nu cred că este o masură ce poate fi incadrată ca drept constituțional. 

Justiția nu trebuie făcută la televiziune sau pe internet!!! Persoanele anchetate si judecate plătesc pe normele de drept penal sau si civil. Nu scrie nici unde ca trebuie să plătească si socio-familial.

Măsura de amendare a Codului Penal consider ca este bună. Parlamentul în schimb nu beneficiază de o imagine publică și de o comunicare adecvată prin care să înțeleagă urmașii sovieticilor (ana pauker, & co) că  vrem să trăim ca și in USA, UK, UE și nu ne dorim din nou un SOVIET SUPREM cu TRIBUNALE POPULARE.

Multe persoane nu fac distincția că un om chiar daca este in libertate, tot este cercetat pentru fapte penale. Acțiunea penală merge cu sau fară reținere prealabilă judecății.


15 mai 2015

Amnistia fiscală pentru PFA si PFI

Aflam din mass media că Guvernul inițiază o modificare punctuală, legislativă, pentru a amnistia fiscal un număr însemnat de cetățeni, persoane fizice autorizate (PFA) si independente (PFI). Sunt aproape 400.000 de cetățeni români afectați, puși să plătească o povară fiscală retroactiv și nejustificată. Acești cetățeni nu au fost o povară socială se descurcă cum pot și nu stau cu mâna intinsă spre guvern. Persoanele Fizice cu activității independente sunt cetățeni cu o anumită pregătire profesională sau au deprinderi de activități prin care se descurcă cum pot în România lucrului tot mai bine făcut.  Dr fapt este o Românie ai căror conducători politici habar nu au pe ce lume trăiesc și ce înseamnă să conduci o țară. Printr-o apreciere aberantă din CODUL FISCAL, se impune acestor categorii sociale să platească contribuții la asigurările sociale  nu la o valoare a venitului REAL, venit care poate fi 1-2 lei din dividende sau dobânzi bancare istorice (sau dobânzi pe alocațiile copiilor păstrate in bancă. Adica platesti statului după ceva ce nu există. După ce au dat cu bâta in baltă acum, refac obligațiile de plată prin amnistie, dar numai pentru cei care au deschis proces cu statul (cel putin asa declara Prim Ministru). Mă întreb, nu suntem toți egali in fața legii?

Nu doresc sa îmi exprim gânduri ștințifice dar spun: Intelighenția din minister cum răspunde pentru inepțiile legiferate?  Cine plătește pentru deranjul creat celor peste 400.000 de cetățeni care își vad de treabă, iar statul le inventează datorii peste noapte?

De trebuie să plătești pentru ceva ce nu vei beneficia? Nu mai are statul bani să finanțeze la nesfârșit munca si palatele cetățenilor rromi asistați social?

bmd - simplu, nu? Intra pe site!