In Codul de procedură penală se apreciază în Art. 99 - Sarcina probei (1) În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului , iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul şi părţile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe. Observăm că în ultima vreme persoanele cercetate care trebuie să își dovedească nevinovăția din arest. Arestul preventiv nu mai este o masură excepțională ci devine o procedură clasică chiar cotidiană. Se observă cu ochiul liber o deformație pe care o suferă magistrații procurori și o ură impotriva a tot și a toate (suspiciu
"La inceput a fost cuvantul!" Un inalt ierarh, Nicolae MLADIN, la un examen a gasit in amvon un bilet pe care trebuia sa fie scris subiectul de examen, dar biletul era in alb [blank]. A luat biletul si a cuvantat "Din nimic a facut Dumnezeu LUMEA!"