Odată cu iarna dintre anii 86 d. H. şi 87, destinele Daciei trec în seama lui Decebal, ultimul rege al nemuritorilor, ce uimeşte lumea antică şi al cărui portret (profil) eroic este surprins în cuvinte parcă desprinse din piatra Columnei Decebalo-Traiane, de istoricul Dio Cassius, chiar din inima Imperiului Roman: «[Decebal se dovedi] foarte priceput în urzirea războaielor şi dibaci în desfăşurarea şi-n finalizarea lor, ştiind când să năvălească şi când să se retragă („înţelegând când trebuie să lovească şi când să îndărăpteze“), meşter în a întinde curse, viteaz / ager în luptă („meşter în aşternerea curselor şi iute la faptă“), maestru şi în a se folosi de izbândă cât şi în îndreptarea vreunei înfrângeri suferite („administrând deopotrivă biruinţa şi ieşirea cu bine dintr-o înfrângere“) – pentru care îndelungă vreme fu un adversar periculos Poporului / Imperiului Roman» (Dio Cassius, Istoria Romană, LXVII, 6; cf. XIRD, I, 123 sq.; StrPR, 281; Fontes, I, 683; MIMS, 52; DDB, 279 sq.).
"La inceput a fost cuvantul!" Un inalt ierarh, Nicolae MLADIN, la un examen a gasit in amvon un bilet pe care trebuia sa fie scris subiectul de examen, dar biletul era in alb [blank]. A luat biletul si a cuvantat "Din nimic a facut Dumnezeu LUMEA!"